Cicero

Cicero se născuse cu o sută de ani, înaintea erei noastre în zi de trei ianuarie, de aceeași vârstă cu Pompei.
Cicero care un moment a fost stăpânul lumii, pentru că un moment a fost stăpânul Romei.
Originea lui a fost mai mult decât obscură totă lumea este de acord să spună că, mama lui, Helvia, era o femeie nobilă, despre tatăl lui nu s-a știut niciodată ce meserie a avut. Părerea cea mai acreditată a fost că celebrul orator, născut la Arpium, patria lui Marius era fiul unui călcător de postav, alții pretindeau că era fiul unui Zarzavagiu.
Se numea Marcus Tullius Cicero – Marcus era numele său personal, Tullius era numele său de familie, care în vechia limbă romană însemna râu. Cicero era porecla unui strămoș care avuse pen as un neg, în formă de năut – cicer – de aici numele de Cicero.
Cicero n-a voit să-și schimbe numele, iar prietenilor care-l îndemnau s-o facă, totuși, din cauza laturii ridicule a denumirii, el le spunea:
– Nici gând! Îmi păstrez numele de Cicero și am să-l fac mai glorios.
Și s-a ținut de cuvânt.
Cicero era foarte cunoscut chiar și de cei care aveau o cultură mediocră, el era numit: „Cel mai mare orator al Romei, numit Cicero pentru că avea pen as un neg în formă de năut.”
Nu greșesc când vorbesc astfel de talentul său, dar se înșală cu privire la neg, pentru că nu el, ci străbunul lui fusese decorat cu asemenea excrescență cărnoasă. Ba, Middleton contestă chiar forma de năut și o schimbă în mazăre.
În schimb Cicero ținea mult la năut.
Fiind chestor în Sicilia, el a oferit zeilor un vas de argint pe care a pus să se înscrie primele două nume Marcus și Tullius iar în locul celui de-al treilea nume a cerut să se graveze un bob de năut.
Apollonius Molon cu care studia nu vorbea deloc latina, pe când Cicero Vorbea limba greacă, voind să-și facă din primul moment o idee despre ceea ce era în stare viitorul său elev, Molon îi dădu un text și-l rugă să improvizeze în grecește. Cicero o făcu cu plăcere, era o posibilitate de aș consolida cunoștințele într-o limbă care nu era a lui. El începu, deci, prin al ruga pe Molon și pe ceilalți asistenți să-și noteze greșelile pe care ar putea să le facă pentru că arătându-le, să le corecteze pe viitor.
Când sfârși, auditoriul izbucni în aplauze, numai Apollonius Molon, care, tot timpul cât a vorbit Cicero, nu făcuse nici un semn, nici de aprobare, nici de dezaprobare, rămase gânditor.
La solicitarea lui Cicero care, îngrijorat voia să-i afle părerea îi spuse:
Te felicit și te admir, tinere, dar plâng soarta Greciei văzând că tu vei duce la Roma singura avere care ne mai rămâne: elocința și erudiția!
Revenit la Roma, Cicero a luat lecții de la actorul Roscius și de la tragedianul Eson, Care erau, amândoi, autorități absolute în arta lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *