Trei motive care mă fac să fiu sceptică referitor la COVID-19

   Este interesant când oamenii sunt diferiți și au opinii diferite. Cum în toate situațiile există mai multe opinii așa nici cazul covidului nu a scăpat de păreri pro și contra pe când prima parte crede și mărturisește acest virus ca pe un Dumnezeu și le ești dușmanul numărul unu dacă încerci să le spui cumva alte păreri despre acest fenomen.
   Eu mă aflu mai mult în categoria care privește cu scepticism acest fenomen și tot ce se întâmplă în jurul lui și voi arăta câteva motive care mă determină să fiu sceptică în legătura cu corona virus.
   Primul motiv este faptul că în realitatea mea nu există nici un infectat cu acest virus, nici un bolnav și nici un deces. Nu există nici în realitatea cunoscuților mei, din toate colțurile țării și de peste hotare, Franța, Italia, Polonia etc, nici un caz de boală de COVID-19 real și nici cunoscuții mei nu au cunoscuți care cunosc un caz real de COVID. Există multe cazuri doar în mass media
   Al doilea motiv care mă face să fiu sceptică este modul prin care presa ne prezintă aceste cazuri. Se zice de COVID că este extrem de contagios și e foarte periculos ca persoanele să fie aproape, să circule, să socializeze, am fost martoră că oamenii au circulat, socializat și nici nu au fost atât de precauți ignorând aproape în totalitate metodele de protecție și nu s-a infectat nimeni ceia ce e chiar bine.ca exemplu pot lua și cazul de COVID din satul Tabani scris în presa. Acel domn venise din România, avea o familie foarte numeroasă de 15 copii cu care a interacționat bineînțeles, a interacționat și cu frații, a fost in vizită în satele vecine, în urma căruia nu s-a găsit nici un caz de infecție, da este adevărat că acel domn avea probleme respiratoare de sănătate, persoanele cunoscute spun că înainte de a fi internat la spital era într-o stare cât de cât bună, după însă starea de sănătate s-a înrăutățit grav.
   Al treilea motiv este că în toate țările sunt vedete celebre infectate cu COVID-19 ceea ce mă face să suspectez un intens interes de a ne convinge de gravitatea aceste boli și de a crea panică și frică. Sloganul celebru: fii informat, nu panicat nu coincide cu mass-media a cărui mod de informare este mai mult pentru a crea panică ba chiar se simte o dorință exagerată de a stârni panică, o răsfrângere agresivă despre noi și noi cazuri in fiecare zi de fiecare deces se face vinovată corona virus, când noi avem cazuri de deces în fiecare zi de alte boli.
   Frica te face ascultător și supus, din frică te lași umilit, din frică devii mult mai ușor de manipulat.

Misterul frumuseții

Eu nu împărtășesc ideea de merge săptămânal sau lunar la cosmetolog, pentru că în salonul cosmetologic nu se petrec minuni, iar frumusețea se menține cu muncă și obiceiuri sănătoase.
Bineînțeles că nu excludem cosmetologia, dar porii dilatați îi putem închide și acasă, iar dacă nu ne schimbăm rutina și obiceiurile proaste cosmetologul nu ne poate ajuta cu nimic, însă pietricelele de sub ochi, e recomandabil să mergem la cosmetolog.
Ca să vă convingeți că cremele scumpe și mersul regulat la cosmetolog nu face minuni, observați vedetele botoxate, cu operații estetice, nici nu mai vorbim de cosmetolog, cu toate astea, toate frumusețea e în machiajul lor și adeseori foarte exagerat. Dar nu ți-ai pus întrebarea, oare cum aș fi eu frumoasă, fără nici măcar o picătură de machiaj? Eu mi-am pus această întrebare de foarte multe ori, pentru că îmi place să fiu frumoasă și când ies din baie, și când mă trezesc dimineața și pentru cele mai importante persoane care te văd de cele mai multe ori, fără nici un fel de artificiu, pentru că machiajul de orice natură, de la cel mai simplu, până la cel mai complex este o iluzie, nu o realitate.
În toată experiența mea de căutare a elixirul frumuseții, am găsit 7 obiceiuri care ne vor face mai frumoase:
1. Rugăciunea
Știu că sună ciudat și că ești neîncrezătoare, dar rugăciunea face minuni cu adevărat. Dacă îți vei face obiceiul de a te ruga câte o oră pe zi, peste o săptămână sau două vei observa că radiezi, vei crede că oglinda a luat-o razna, adio acnee, adio iritație, adio nas umflat, adio coajă de portocală.
Am venit târziu la ortodoxie, și ca orice nou venit, vrei să faci totul ca la carte, te informezi, cauți, te rogi așa cum trebuie, depui efort, pentru că vrei o schimbare și nici nu te gândești la frumusețe, dar de când mă țin minte aveam probleme cu tenul, care ba era roșu, ba vânăt ca de mort și nici o mască nu mă ajuta, ba chiar dimpotrivă îmi irita și mai mult tenul. În momentul acela, după două săptămâni de rugăciune, o prietenă m-a întrebat: „ai tenul atât de alb și luminos, ce ai făcut?” Eu nu făcusem nimic, eram prea ocupată ca să mă rog, mă sculam cu o oră mai devreme ca să reușesc să mă rog și înainte de culcare ultimul lucru acre-l făceam era rugăciunea. M-am uitat la ea și i-am zis: „dar și tu ești albă”, chiar era albă, însă ea mi-a răspuns: „da, dar nu ca tine”
Atunci m-am uitat în oglindă, chiar eram albă și luminoasă, în acel moment nu aș fi folosit machiaj, pentru că machiajul nu m-ar fi făcut mai frumoasă, dar mi-ar fi ascuns frumusețea.
De-a lungul timpului, in ceia ce ține de rugăciune am avut mai multe urcușuri și coborâșuri și am observat ca nu mă rugam o perioadă, mă urâțeam, mă rugam, mă făceam mai frumoasă.
În primele săptămâni când începeam să mă rog, la început deveneam foarte urâtă, fără speranțe parcă, de a apărea pe chipul meu lumină, parcă toate toxinele, se opreau in piele și arătam groaznic, abia după un timp de statornicie in rugăciune vedeam efectul dorit.
Pentru a vă convinge fiți atente la bisericile și mănăstirile unde se fac slujbe zilnice și uitați-vă la călugărițele sau coristele care cântă în strană zilnic, uitați-vă la tenul lor și veți vedea că nu au acnee, ca chiar dacă au peste 40 de ani au un ten tânăr și luminos.
2. Sportul nu necesită comentarii știm cu toate efectele lui benefice
3. Exercițiile faciale: se fac pentru a amâna îmbătrânirea, corectează trăsăturile și întărește mușchii feței
4. Masajul facial și nu numai, căci ne dorim ca totul să fie frumos, de ce să nu ne alintăm 
5. Alimentația
6. Rutina de îngrijire a feței, curățirea tenului, produsele potrivite pentru tipul nostru de ten etc.
7. Măștile pe care le folosim o dată pe săptămână sau în funcție de problema pe care o avem

Cicero

Cicero se născuse cu o sută de ani, înaintea erei noastre în zi de trei ianuarie, de aceeași vârstă cu Pompei.
Cicero care un moment a fost stăpânul lumii, pentru că un moment a fost stăpânul Romei.
Originea lui a fost mai mult decât obscură totă lumea este de acord să spună că, mama lui, Helvia, era o femeie nobilă, despre tatăl lui nu s-a știut niciodată ce meserie a avut. Părerea cea mai acreditată a fost că celebrul orator, născut la Arpium, patria lui Marius era fiul unui călcător de postav, alții pretindeau că era fiul unui Zarzavagiu.
Se numea Marcus Tullius Cicero – Marcus era numele său personal, Tullius era numele său de familie, care în vechia limbă romană însemna râu. Cicero era porecla unui strămoș care avuse pen as un neg, în formă de năut – cicer – de aici numele de Cicero.
Cicero n-a voit să-și schimbe numele, iar prietenilor care-l îndemnau s-o facă, totuși, din cauza laturii ridicule a denumirii, el le spunea:
– Nici gând! Îmi păstrez numele de Cicero și am să-l fac mai glorios.
Și s-a ținut de cuvânt.
Cicero era foarte cunoscut chiar și de cei care aveau o cultură mediocră, el era numit: „Cel mai mare orator al Romei, numit Cicero pentru că avea pen as un neg în formă de năut.”
Nu greșesc când vorbesc astfel de talentul său, dar se înșală cu privire la neg, pentru că nu el, ci străbunul lui fusese decorat cu asemenea excrescență cărnoasă. Ba, Middleton contestă chiar forma de năut și o schimbă în mazăre.
În schimb Cicero ținea mult la năut.
Fiind chestor în Sicilia, el a oferit zeilor un vas de argint pe care a pus să se înscrie primele două nume Marcus și Tullius iar în locul celui de-al treilea nume a cerut să se graveze un bob de năut.
Apollonius Molon cu care studia nu vorbea deloc latina, pe când Cicero Vorbea limba greacă, voind să-și facă din primul moment o idee despre ceea ce era în stare viitorul său elev, Molon îi dădu un text și-l rugă să improvizeze în grecește. Cicero o făcu cu plăcere, era o posibilitate de aș consolida cunoștințele într-o limbă care nu era a lui. El începu, deci, prin al ruga pe Molon și pe ceilalți asistenți să-și noteze greșelile pe care ar putea să le facă pentru că arătându-le, să le corecteze pe viitor.
Când sfârși, auditoriul izbucni în aplauze, numai Apollonius Molon, care, tot timpul cât a vorbit Cicero, nu făcuse nici un semn, nici de aprobare, nici de dezaprobare, rămase gânditor.
La solicitarea lui Cicero care, îngrijorat voia să-i afle părerea îi spuse:
Te felicit și te admir, tinere, dar plâng soarta Greciei văzând că tu vei duce la Roma singura avere care ne mai rămâne: elocința și erudiția!
Revenit la Roma, Cicero a luat lecții de la actorul Roscius și de la tragedianul Eson, Care erau, amândoi, autorități absolute în arta lor.